Țara morților vii

  

Motto: „Atât de mulți politicieni corupți, și-atât de puține pușcării” George Budoi

        Mai avem câteva luni și intrăm în anul 20-20, an în care viorica din Videle  a promis țării că vor fi gata, conform Programului de guvernare absolut genial, stadioane (și la Rapid, și-n Giulești!), școli, spitale, autostrăzi. E-te, pula! Nimic nu există decât pe hârtie. Tanti asta din Videle e la cârma țării de vreo doi ani, dar partidul, luat pe persoană fizică e de patru. Partidu’ a mai fost la cârma țării încă vreo 22 de ani, în total. Din 30. Putem spune că după Revoluția din 1989, țara a fost „pesederizată”. Adică, ei au emis legi, ordonanțe, și și-au pus oamenii lor, extraordinar de capabili, în funcțiile cele mai grele. Funcții care necesitau cunoștințe serioase de specialitate, viziune, implicare, experiență și seriozitate. Doar că au pus în acele funcții șoferi, mecanici auto, secretare, analfabeți, oameni fără cultură sau foști pușcăriași. Ei bine, șleahta asta de iresponsabili și incompetenți ce putea să facă? Să asculte docili ordinele partidului, să dea șpaga cuvenită pentru funcțiile primite, să ceară șpagă pentru orice aprobări, să organizeze orgii sexualo-bachice cu membrele partidului (pentru a viriliza membrul!), să acapareze orice din ce se putea scoate profit, și să considere funcția și locul de muncă o chestiune personală, doar a lor. Din tarlaua lor și din țara lor. Astfel, țara a ajuns să nu mai fie a tuturor românilor, a cetățenilor care trăiesc în ea, ci doar a lor. Motiv pentru care nu se face nimic fără acordul lor. Iar acest acord înseamnă partea lor de profit, șpaga, hoția pe care-o exercită continuu pentru a aproba orice lucrare. Concret: să zicem că se adună la bugetul țării 100 de lei. Ăștia trebuie împărțiți egal la cele 41 de județe. Rezultă suma de 2,43 lei pentru fiecare județ. Așa ar trebui să fie. Doar că împărțirea nu se face echitabil, ci subiectiv. Clujul primește doar un leu, iar restul de 1,43 merge la Teleorman, care va aduna astfel 3,86 lei. Dar omitem acest aspect imbecil, oricum, și considerăm că județele primesc aceeași sumă, adică 2,43 lei. Bun. Cu acești bani județul trebuie să facă investiții, școli, spitale, străzi, bla-bla-bla. Aici, însă, intervin oamenii partidului care organizează licitații pentru firmele care vor executa lucrările. Și vine firma X care primește un leu, din care trebuie să returneze omului partidului 0,20 de bani. Respectivei firme nu-i ajung cei 0,80 de bani rămași pentru investiție, și, logic, doar peticește, nu rezolvă problema. Ăsta e motivul pentru care nu avem nimic trainic, ori pentru care se investesc anual fonduri, pentru aceeași lucrare. Am citit că unei școli dintr-un sat uitat de Dumnezeu, i s-au alocat timp de trei ani fonduri pentru construirea unei toalete. Elevii se pișă tot în buda din fundul curții, inclusiv iarna, când pișatul țâșnit din puțele lor nevinovate mai topește gheața din câcătoare. Ei bine, gândiți-vă câți bani au fost furați în acest mod! Câte lucrări se puteau face cu acesți bani furați? Câte „buzi”, chiar cu marmură, se puteau construi în acel sat? Cum ar fi arătat astăzi România dacă hoții erau în temnițe, iar banii erau investiți în modernizarea țării? Știu că e o utopie să cer politicienilor să fie corecți, dar când poporul, oamenii de rând cu drept de vot, sunt imbecili, obtuzi și inculți, și îi votează pe cei care îi mint cu nonșalanță, ce e? Cred că e o complicitate neasumată. Dăm vina pe politicieni, însă vina e a poporului. Ei ne mint, iar noi îi votăm. Apoi îi boscorodim și-i înjurăm patru ani. Ei fură, noi ne chinuim. Și iar îi votăm. Ei prosperă, noi crăpăm. Nu ne gândim defel că am putea face să crape ei și să prosperăm noi. Dar pentru asta e nevoie de  judecată limpede și personală, nu indusă de antene perverse, e nevoie de implicare și de acțiune. De revoltă. De Revoluție. De... alt popor, probabil!

Sorin Oros