Vaca

          Motto: ”Muuu poate reprezenta o idee, dar numai vaca știe care” Mason Cooley

        Marele poet rus, Serghei Esenin a scris câteva poezii senzaționale, culminând cu „Moscova cârciumăreasă”. Dar azi las deoparte spiritul revoluționar și mă las cuprins de lirism. De tristețe. Vă propun o poezie scurtă, dar plină de durere, exact așa cum e acum vaca noastră. Iată, mai întâi „Vaca” lui Esenin:

                             Fără dinți, flămândă, slăbănoagă,

                             Coarnele-s răboj de ani și-amar,

                             Suduind și repezind din ghioagă,

                             Spre imaș o mână un văcar.

                             Inima nu-și află alinare,

                             Șoarecii rod bietul ei bârlog,

                             Vaca se gândește cu-ntristare

                             La vițelul mic și pintenog.

                             Oameni răi i l-au răpit îndată,

                             Bucuria dragostei s-a frânt,

                             Sub un tei, de-o cracă spânzurată,

                             Pielea lui se leagănă în vânt.

                             Când s-o coace hrișca pe câmpie,

                             Urmând soarta fiului vioi,

                             Or să-i lege gâtul c-o frânghie

                             Și-o vor duce la cuțit apoi.

                             Coarnele-n țărână or să-i cază,

                             Jalnic se vor stinge ochii buni...

                             Mergând, vaca albe lunci visează

                             Și pășuni mănoase... și pășuni...

Câtă tristețe! Bietele animale, ce soartă crudă pot avea! Nici măcar nu ne aplecăm asupra suferințelor lor. Dar, oare vaca noastră s-a aplecat asupra suferințelor noastre, mai ales în ultimele cinci luni, când a impus matriarhatul (după ce boul a fost ridicat și depus la abator!) în ciurda de bovine roșii? Nu, nu s-a aplecat! Deși docilă și servilă, când s-a trezit peste noapte fără tutore, fără bou și cu câțiva tăurași nărăvași, și-a băgat copita-n popor și a impus, cu corn de fier, mugetul ei. Și-n partid, și-n țară. (mă rog, pășune!)

Acum, după tristețile eseniene îmi permit o parafrază... orosiană. Desigur, păstrez proporțiile și tratez „creația” ca pe un pamflet; asta pentru că nici măcar nu mă consider poet. Să nu credeți că debarcarea Guvernului mi-a luat mințile! Dar viața e cu de toate, și cu tristeți, și cu bucurii. Așadar, „Vaca”... noastră.

                             Cu dinți puși, cu coc și agramată,

                             Gafele irump din creier mic,

                             Suduind și atacând, în cloacă,

                             Din fotel o saltă Ludovic.

                             Gândurile-o duc la disperare,

                             Șobolanii-i fug la Viorel,

                             Vaca vede Cotroceniu-n zare

                             Dar tardiv. C-acolo nu-i hotel.

                             Neamțul i-a răpit din bucurie,

                             Școlile din Videle i-au scris,

                             Că e iarnă, și vine urgie,

                             Și-o femeie de servici, e-un vis.

                             Altă veste vine de la Strasbourg,

                             Kovesi e cocoțată sus,

                             Pe Tel-Drumuri și niște Beline,

                             Ce-i dau vacii gratii la culcuș.

                             Draperia de pe trup îi cade,

                             Tencuiala feței a pălit,

                             Copitata noastră are-o teamă,

                             Să nu fie dusă iarăși... la școlit!

          Acum după tristețe și veselie (sper!) să tragem concluziile. În viață, totul se plătește! Ce faci, aia primești! Ești vacă, vacă vei sfârși, nicidecum Președinte! Există, totuși, o bucurie în toată tristețea ei: încă n-a fost dusă și ea la abator! Acolo așteaptă, singur și trist, taurul viril, cel care-a fost deasupra vacii o vreme. Poate se vor regăsi. Cine știe? Poate Codruța?! Oricum, orice om îi este teamă de ridicol. Dar ăsta e un cuvânt pe care o vacă nu are cum să-l priceapă. Ea scoate țara din noroaie...

Sorin Oros