Coșmarul

Motto: „Am avut vise și am avut coșmaruri, dar am învins coșmarurile cu ajutorul viselor” Jonas Salk

       

          Zilele trecute cam pe când se vota noul Guvern al domnului Ludovic Orban, am ațipit. Nu prea dorm după-amiază, dar s-a întâmplat. De obicei, dorm ca un nou-născut, hrănit și spălat proaspăt. Adică, beton. Acum am avut cel mai urât vis din viața mea. Un coșmar. Visul era așa... eram pe un câmp cu trandafiri roșii. Vară frumoasă, caldă. De departe se auzeau valuri. Am rupt câțiva trandafiri și am pornit înspre valuri. Am ajuns în Vama Veche, locul meu drag. Plin de nimfe superbe, goale și bronzate. Poezie... Brusc, din valuri apare o femeie cu coc, de vârstă incertă și cu chip bolovănos. Vine direct la mine și mă umple de spume. Spumele mării amestecate cu spumele de la gura ei. Și începe să-mi vorbească pe un ton monoton, liniar, asemănător cu al Președintelui Johannis: „Bă, băiatule, ce tot ai cu mine? Sunt femeie, în primul rând, și ar trebui să mă respecți. Tot ce-am promis am făcut împreună cu colegii mei, v-am dat salarii mari, pensii mari, am dezvoltat satele, am scos țara din noroaie, am făcut toalete în școli, am făcut stadioane, am tăiat „pamblici”, am făcut totul pentru această țară (pe) care-o iubesc. Iubesc acest popor, motiv pentru care nu am învățat nicio limbă străină, cu toate că „orice om îi este teamă” să vorbească la Bruxelles. Eu am făcut-o și m-a(u) aplaudat cetățenii europeni. În romgleză de Videle, dar tot e ceva pentru cei din arborele meu ginecologic, care au fost analfabeți. Eu știu alfabetul, dar n-am timp să gândesc pentru că gândesc pentru toți românii. Așa că mai lasă-mă-n pace cu prostiile tale”! Am rămas fără aer pe toată tirada ei. Mi-am acoperit stângaci penisul cu prosopul (norocul a fost că membrul era flasc, nu erect!), mi-am șters cu dosul mâinii spumele ei (ale mării, nu!) și i-am zis în timp ce scriam cu degetele prin nisip „muie psd”: „Măi muiere! Ești atât de proastă încât transformi toți bărbații planetei în misogini. Nu ai niciun merit că ai ajuns sus, poate ai supt prepuțuri erecte (nu ca și al meu!), ori, poate ai cotizat la Taurul din Rahova. Nu ai făcut nimic, nu știi să scrii, nu știi să vorbești corect limba țării tale, faci dezacorduri, confunzi sensurile cuvintelor, ești jalnică, urâtă și proastă. Te-mbraci ca o matracucă de la țară, cu broșe peste cuverturi, dar te crezi mare doamnă. Surâzi ca o vacă tâmpă, îi amăgești pe sărmanii de la sate să te voteze, dar câștigi mii de euro, iar ei rezistă cu pensiile de la C.A.P. Crezi în Dumnezeu, proasto? Și de ce fugi de cei care te contestă și te huiduie? De ce te furișezi ca un hoț, pe ușile din dos, în orașele în care lumea strigă că ești analfabetă? Le poți demonstra că nu ești? Nu ți-e rușine să fii umilită și ironizată pe oriunde mergi, prin țara pe care-o iubești? Cine te apreciază, proasto? Câți oameni cu școală o fac, imbecilo? Hai, dispari iute de unde ai venit și nu uita niciodată: ești o proastă și așa te va consemna istoria”! Femeia și-a scos broșa și a vrut să mă înțepe-n inimă, dar a tras-o iute un slugoi frumos ca un chiparos căruia-i plac curvele, după propria-i mărturisire. Apoi au dispărut în valuri. Nu mi-a zis cine e, de unde e, cum o cheamă, nimic. M-am trezit transpirat, șocat, puțin speriat. E normal, de altfel, oricărui om îi e teamă când se întâlnește cu proștii. Chiar și în vis.

Sorin Oros

P.S. Apoi am plecat înspre secția de votare pentru a-mi îndeplini visul de a scăpa de proști, pentru a nu mai avea coșmaruri. Ceea ce vă îndemn să faceți și voi. Azi și întotdeauna. Mereu.