Caracal

Motto: „În Caracal, un bărbat iese dintr-un bar clătinându-se bine. Merge în parcare și începe să pipăie mașinile pe plafon.

-        Ce faci, frate, ce cauți? zice un trecător.

-        Îmi caut mașina.

-        Și de ce pipăi plafonul? Nu sunt toate la fel?

-        Nțțțț... A mea are girofar!”   Banc găsit pe net

Caracal este un orășel cu 30.000 de locuitori din județul Olt, fost Romanați. E atestat documentar din 1538, dar s-au găsit vestigii preistorice, din paleolitic, neolitic și epoca bronzului. Denumirea localității e ambiguă; unii susțin că vine de la împăratul roman Caracalla, alții că pecenegii ori cumanii îi ziceau cetatea neagră (kara kale). Până acum vreo lună, Caracalul era cunoscut drept orașul minunilor sau „locul unde s-a răsturnat căruța cu proști”. Este o întâmplare reală, nu e banc. După Revoluția de la 1848 chiar s-a răsturnat la Caracal o căruță cu mulțimea entuziasmată după succesul Revoluției. Mulțimea era compusă din oameni simpli, din popor, cărora li se spunea, în acele vremuri, „prostime”. Apoi, ceasul gării are înscrise patru linii în dreptul cifrei 4 – IIII, nu IV roman, cum e firesc. Tot o „minune” e și kilometrul de 800 de metri, precum și cimitirul situat pe strada Învierii. Nici pușcăria de pe strada Libertății nu e o glumă, așa cum la fel de adevărat este faptul că, la Caracal, a ars cazarma pompierilor. La categoria mituri se vorbește despre poarta furată de la Poliție, fabrica de gheață de pe strada Soarelui, fabrica de pâine de pe strada Foamei, sau singura școală din oraș care se numește Școala nr. 2.

La personalitățile date de Caracal putem vorbi de Iancu Jianu, celebrul haiduc a cărui casă încă există în oraș, poetul comunist Virgil Carianopol, actorul Silviu Stănculescu, jurnaliștii Marius Tucă și Dan Diaconescu. Nu știu dacă florin iordache – “altă întrebare”, fostul Ministru al Justiției cu celebra Ordonață 13 e o personalitate (poate în sens negativ!), dar și-ăsta a văzut lumina zilei în locul în care s-a răsturnat căruța cu proști. Cam astea sunt lucrurile pe care le știam, majoritatea dintre noi, despre Caracal, până acum o lună. Eu mai știam și că la Caracal funcționa, pe vremea când îmi serveam patria, un Batalion Disciplinar, cu care am fost adesea amenințat după cele nouă dezertări de la U.M. 1069, din Mihai Bravu.

Ei bine, în ultima lună, Caracalul a devenit o „bombă de presă” după ce o fată de 15 ani a fost răpită, violată și ucisă de către o arătare cu pulă. Bestia nu era la prima faptă de acest fel, recunoscând și comiterea altei crime precedate de viol, cu câteva luni în urmă. Și, e posibil să recunoască și altele. Arătări cu pule conduși de ele și nu de rațiune au mai fost și vor mai fi, din păcate. Dar caracaleanul ăsta, mai diabolic decât însuși Dracul acționa fără teamă, deoarece și-a asigurat o protecție solidă prin unii polițiști și politicieni locali. Ziariștii au dezvăluit aceste încrengături care se intersectează cu interlopii din zonă și trimit dâre de fum care miros a trafic sexual către Deveselu. Locul unde soldații americani își servesc patria. Deși am învățat la Geografie că SUA este o țară din America de Nord, istoria contemporană mă contrazice, soldații americani având o bucată de patrie și în patria noastră. Nefiind război mă gândesc că e traumatizant să tot freci pușca și s-o ungi, iar ghiulelele să-ți ruginească-n rastel. Sau în scrot. Iar caracalenii fiind ospitalieri, le sar în ajutor. La fel săreau și dacă erau zdrahonii lui Putin, să nu credeți că au vreo simpatie pentru „unchiul Sam”. Pe vremuri îi cinsteam pe vizitatori cu pâine și sare. S-a descoperit că sarea blochează sângele, iar  acum le dăm pizdă dulce.

În telefonul monstruosului purtător de pulă se găsesc numere de telefon ale unor polițiști caracaleni, interlopi și politicieni locali. O fi Caracalul orașul minunilor, dar nu cred că toți caracalenii își beau cafelele cu „elita” urbei. Să fie ăsta motivul pentru care polițiștii cu care a vorbit sărmana copilă, apelând 112, să nu acționeze prompt, legal și omenește? Înclin să cred că da. Tragedia din Caracal a devoalat nu incompetența unor procurori și polițiști, ci complicitatea acestora cu fiara Diavolului. Dacă cineva crede că zevzecul răpea fetele, le ducea acasă unde le bătea și le viola, apoi le tranșa și le ardea într-un butoi, fără să aibă complici ori să fie protejat de indivizi importanți, înseamnă că basmele lui Ion Creangă l-au traumatizat pe vecie. Caracalul nefiind New York, toți se cunoșteau cu toții. „Ciripea” careva când vedea fumul, ori când simțea mirosul de corp ars. Poate chiar a „ciripit”. Dar când polițiștii te asigură că totul e în regulă și că, poate, ăla arde deșeuri, tu ca și caracalean simplu ce mai poți face?! Ăsta nu e un caz clasic de răpire, viol și crimă, ci o rețea complicată de trafic sexual, în care purtătorul de pulă asasin e doar un pion. Caii, nebunii și regele stau pitiți la liziera pădurii, peste osemintele victimelor nefericite care au avut ghinionul să urce în mașina transformată, cu grilaj, a psihopatului.

Mă tem că acest caz nu va fi rezolvat, în totalitate, niciodată. Și mă mai tem că purtătorul de pulă asasin „va fi sinucis” în penitenciar pentru a nu ceda nervos, și pentru a nu „decarta” numele oamenilor onorabili din minunatul Caracal.

Sorin Oros